Alphonse Daudet (1840 – 1897) a fost un scriitor francez. Stilul său îmbină realismul cu un ton sentimental și romantic, alteori cu o influență naturalistă. Opera sa literară se inspiră din tradițiile provensale și din experiențele proprii de viață.
Daudet s-a născut în Nîmes, în sudul Franței, într-o familie de mici industriași care au cunoscut dificultăți financiare. În tinerețe, familia lui s-a mutat la Lyon, unde Alphonse a studiat, dar a abandonat școala la vârsta de 15 ani din cauza problemelor economice și a început să lucreze ca profesor într-un pension de provincie. Această experiență l-a marcat profund, așa cum se poate vedea în lucrarea sa semi-autobiografică, Le Petit Chose (1868).
S-a mutat la Paris la vârsta de 17 ani, unde a început să își construiască o carieră de scriitor, publicând poeme (adunate ulterior în volumul Les Amoureuses, 1858) și lucrând ca jurnalist la ziarul Le Figaro. Totodată, a lucrat ca secretar pentru ducele de Morny, un politician important al vremii. După moartea acestuia, în 1865, Daudet a început să se dedice în totalitate scrisului.

Scrieri:

Scrisori din moara mea (Lettres de mon moulin„) (1869) rămâne cea mai cunoscută operă a lui Daudet.
Aventures prodigieuses de Tartarin din Tarascon (1872) – un roman satiric care îl prezintă pe Tartarin, un personaj comic și lăudăros, ce visează la aventuri eroice; Le Nabab (1877) – un roman care explorează corupția și ambițiile politice din înalta societate franceză, inspirat din experiențele lui Daudet din Paris; Sapho (1884) – unul dintre romanele sale cele mai serioase și dramatice, descrie o poveste de dragoste distructivă între un tânăr și o femeie mai în vârstă, explorând teme precum pasiunea, dezamăgirea și autodistrugerea.
Alphonse Daudet a murit la Paris în 16 decembrie 1897, lăsând în urmă o operă variată și influentă, care continuă să fie apreciată și în prezent în Franța și în lume.
A fost căsătorit cu scriitoarea și jurnalista Julia Daudet și au avut trei copii: scriitorii Léon și Lucien Daudet și o fiică, Edmée Daudet.