Andrew Taylor Still (1828-1917) este considerat fondatorul osteopatiei, știință căreia i-a pus bazele în 1874.
După ce a participat la Războiul de Secesiune, Still a început pe cont propriu un studiu empiric al corpului uman, plecând de la premisa că „lucrarea lui Dumnezeu‟ este desăvârșită, iar Creatorul a pus în creația Sa tot ce era necesar pentru a se vindeca singură.
În acest sens, Still a căutat căi nonmedicale și nonchirurgicale de a spori capacitatea înnăscută a corpului de a se vindeca și s-a concentrat pe îndepărtarea mecanică a blocajelor ce împiedicau libera circulație a fluidelor și a elementelor transportate în interiorul acestora.
Degajarea circulației fluidelor s-a dovedit soluția de succes în tratarea unei mari varietăți de boli, de la probleme musculo-scheletice, la maladiile majore ale epocii – tuberculoza, pneumonia, dizenteria și febra tifoidă –, salvând mii de vieți.