Damian Stănoiu (1893 – 1956) a fost un scriitor român care s-a remarcat prin romanele sale inspirate din viața monahală, pe care o conturează în detalii amuzante. Fost călugăr, Damian Stănoiu cunoştea viaţa reală de mănăstire, tentaţiile şi nevoinţele celor care o îmbrăţişează, dar şi neputinţele unora de a se ridica la înălţimea şi severitatea dogmelor religioase impuse. Opera lui se naşte la confluenţa acestor două tendinţe contrare şi evidenţiază contrastul plin de umor dintre ele. Titluri precum Alegere de stareţă (1932), Călugări şi ispite (1928), Duhovnicul maicilor (1929), Furtună în iad (1942) se remarcă prin conturarea comicului de caracter şi de situaţie şi prin surprinderea fină a discrepanţei dintre austeritatea impusă de traiul adevărat în mănăstire şi neputinţa firii omeneşti supuse păcatului. Alegere de stareţă (1932) este cel mai cunoscut dintre romanele sale.