„Cozonacul nostru epistolar, crescut între șiruri de 0 și 1, are o umplutură (dacă nu apetisantă, măcar) interesantă sau… farrago. Nu e nimic în neregulă dacă vi se pare mai degrabă o ratatouille, important e să țină de foame sau de urât și să nu fie indigest.
Nu am urmărit rețeta. Totuși, lesne de observat, am folosit ingredientele clasice, zahărul din conversația dintre prieteni și chiar un gram de sare neaoș, drojdia necesară fermentării, oricând a fost vorba despre regrete și îngrijorări, chiar fructe exotice confiate, rahat și cacao,
toate recognoscibile, chiar dacă nu mereu numite la momentul uzului, toate aduse, în genere, din alte spații, pentru coloratură și gust.
De frământat, am frământat disciplinat.
Apoi, de stat la dospit, a stat, fie și numai pentru că vremurile pandemice nu ne-au ocolit. Un Tatăl nostru spus cu mâna în cuptor ne ajută să știm dacă e căldura potrivită și dacă a venit timpul coacerii.
Altminteri, el ar dospi și astăzi.”
Reviews
There are no reviews yet.