La venirea lui Hristos, întreaga comunitate evreiască era împărțită în trei ramuri – fariseii, saducheii și esenienii.
Iisus, care a respectat legea iudaică sub toate aspectele ei și care era sfânt, blând, pur și a stat departe de păcătoși, s-ar fi asociat în mod natural cu acel ordin al iudaismului care se potrivea cel mai mult cu natura Sa sfântă: esenienii. În plus, faptul că Hristos, cu excepția unei singure dăți, nu a fost auzit vorbind în public până în cel de-al 30-lea an de viață sugerează că a trăit în izolare în rândul acestei comunități. Mai mult decât atât, deși i-a certat frecvent pe cărturari, farisei și saduchei, El niciodată nu i-a acuzat în mod public pe esenieni. Prin urmare, nu ne putem îndoi că Mântuitorul însuși a aparținut acestei sfinte frății.
Cum trăiau, ce crezuri aveau și cum au fost percepuți esenienii de contemporanii lor – și totodată esenianul Iisus – puteți afla citind cartea de față.