Trei luni pe câmpul de răsboi

Trei luni pe câmpul de răsboi. Jurnalul unui ofițer român în armata austro-ungară care a luat parte, cu glotașii români din Ardeal, la luptele din Galiția

Sinopsis

Asasinarea Arhiducelui Franz Ferdinand și a soției sale, Ducesa Sofia, la 28 iunie 1914, a determinat Austro-Ungaria să declare ultimatum Serbiei, declanșând astfel Primul Război Mondial.

Mobilizați printre primii, glotașii români din Ardeal, pe atunci parte a Austro-Ungariei, sunt trimiși pe front în Galiția și nevoiți să lupte în cele mai grele condiții, uneori chiar cu frați de aceeași limbă. Memoriile de război ale locotenentului Octavian Tăslăuanu, publicate în 1915 în Regat, înregistrează faptele așa cum au fost. O privire onestă, cu bune și cu rele, asupra unui război în care românii, deși nu aveau ce căuta, și-au făcut datoria cum au știut mai bine, păstrând vie în tot acest timp speranța reîntregirii României Mari.

„Dacă n-ar fi fost pâinile, cred că s-ar fi făcut un măcel straşnic. Aşa ruşii, când au zărit pâinea albă cu coaja rumenită, flămânzi şi îngheţaţi de frig cum erau, au năvălit asupra ei. Ai noştri, văzând că duşmanul le ia pâinea, au ieşit repede din şanţuri, să o mântuie sau să o împartă cu duşmanii. Iată cum pâinea, sfânta pâine, nu împacă pe oameni numai în formă de cuminicătură la altarul Domnului, ci şi pe câmpul de luptă.“ (Octavian C. Tăslăuanu)